Statul moldovenesc care nu există
Publicat de Dragoş Galbur on 28 martie 2010
“Moldova? Republica Moldova? Unde e, ce fel de stat e asta?” ma intreba, in avionul de pe ruta Frankfurt-Washington, un neamt curios, neobisnuit de volubil, in ciuda virstei de 70 ani pe care mi-a destainuit-o cu un fel de mindrie, fara sa-l fi provocat. Daca nu ati auzit de RM, poate ca va spune ceva numele de Basarabia? Basarabia? Cum sa nu? Dar Basarabia e in Romania, dupa cite stiu! Nu mai e, si nu fara implicarea voastra, a nemtilor? A explica, pe intelesul strainilor, realitatile RM e o sarcina aproape imposibila, trebuind sa le prezinti concomitent cel putin doua versiuni: a moldovenilor care se recunosc drept etnici romani si a celora care se considera moldoveni “puri”, desi vorbesc si recunosc ca vorbesc aceeasi limba. Acest tip de divizare intraetnica ce se intilneste in foarte rare cazuri e si mai dificil de inteles atunci cind are loc in sinul aceleiasi familii, intre frati, copii si parinti, soti si sotii, dar in acelasi timp ajungi sa realizezi “neseriozitatea”, natura lui artificiala, intrucit se dovedeste astfel ca linia de demarcatie se poate trage absolut arbitrar, in baza unor impresii sau atitudini, si nu a unor criterii cit de cit sigure, stabilite cu o oarecare principialitate. Cu atit mai socanta e deosebirea de pozitii si interpretari intre aceste doua tabere, care nu e de nuante, ci radicala, reflectind atitudini si interese nu pur si simplu diferite, ci antagoniste, mergind de la tendinta unei reuniri cit mai grabnice cu Romania la dorinta restabilirii cit mai grabnice a URSS. E un antagonism care nu se limiteaza doar la prezent, ci se extrapoleaza in trecut, ajungindu-se la interpretari care se exclud reciproc. Daca pentru unii evenimentul din 1812 este un act de expansiune a Imperiului Rus, o “sfisiere” a teritoriului Tarii Moldovei si o anexare a teritoriului romanesc dintre Nistru si Prut, pentru altii este vorba pur si simplu despre o “eliberare a poporului moldovenesc de sub jugul turcesc”. (Exista insa si o opinie “intermediara” care considera ca ruperea Basarabiei din corpul Moldovei a fost o “nenorocire”, dar care ulterior s-a transformat intr-un eveniment pozitiv, deoarece in felul acesta basarabenii au avut posibilitatea sa intre in contact cu “cultura rusa progresista”. ) La fel de radical, doar ca in sens invers, se opun si interpretarile anului 1918 (primii considerind decizia “Sfatului Tarii” de unire a Basarabiei cu Romania drept un “act de dreptate istorica “, pe cind ceilalti - un “act de tradare”) ale ultimatumului stalinist din 1940, cind Basarabia este incorporata in U.R.S.S. in urma acordului secret cu Germania nazista, si, fireste, ale anului 1991 cind RM isi proclama independenta. Sinceritatea interpretarilor nu conteaza in aceste cazuri, si nici faptul ca acestea ar putea fi rodul unor propagande trecatoare. Important e ca ele exista in proportii insemnate, si ca prevalarea unora in ziua de azi nu inseamna ca vor prevala si miine.
http://www.basarabia91.net/2010/03/statul-moldovenes...