nedurak 15 янв 2011, 07:08
Oare de ce nemoldovenii din Moldova sînt atît de interesaţi ca noi să ne considerăm neromâni şi limba să ne fie neromânească ? Chiar dacă m-aş considera „moldovean neromân” (admit aceasta doar ca un procedeu de investigaţie logică), mi-ar da de bănuit faptul însuşi al acestui interes de-a dreptul morbid al majorităţii rusofonilor din ţara mea ca eu să mă consider categoric neromân.
Se ştie că orice comunitate care nu-şi cunoaşte trecutul, realizările înaintaşilor săi, eforturile părinţilor şi strămoşilor săi de a dăinui pe pămîntul concret, nu-şi poate cunoaşte rostul colectiv sau individual pe acest pămînt, este uşor manipulată, membrii ei sînt lesne împinşi la periferia ierarhiei sociale, comunitatea dispare în una-două generaţii, la început, ca factor cultural, apoi ca factor social, politic, demografic, altfel zis, dispare la nivel de colectivitate şi degradează social la nivel de individ.
Cultura moldovenilor ca rod al istoriei lor, trecutul lor politic, social, economic, limba lor, orice aspect al existenţei lor actuale nu poate fi „decupat” din istoria întregului spaţiu românesc, din istoria tuturor românilor ca un tot cultural. Oricît de mare meşter ai fi, nu poţi să decupezi o bucată de mînecă dintr-o ie fără ca această bucată să conţină firele de in şi fragmente de broderie proprii întregii ii.
Substanţa însăşi a bucăţii decupate trădează nu numai originea ei – locul din care ea a fost decupată, rolul pe care bucata dată îl joacă în mînecă, iar mîneca în ie, - dar şi identitatea de substanţă cu orice altă bucată, bucăţică din orice alt loc al iei, chiar dacă în alte locuri broderia poate fi mai densă sau mai rară. La fel, orice fel de adaosuri la bucata decupată vor vădi artificialitatea lor, incompatibilitatea lor cu materia bucăţii decupate. Adaosurile vor petici bucata, scoţînd la iveală ştirbirea ontologică a bucăţii respective, transformînd bucata într-o rufă peticită, de rîsul lumii, de care s-ar înscîrboşa şi triburile lipsite de istorie scrisă şi de limbi literare – „poporul moldovenesc neromân” sau „limba moldovenească neromână”.
Conştiinţa panromânească a moldovenilor din Republica Moldova nu reprezintă nicidecum un atentat la statalitatea lor distinctă de cea a românilor din România, cum pretind minoritarii şi mercenarii lor gen V. Stati şi compania – V. Dandara, S. Nazaria, P. Boicu, M. Veveriţă etc. Ţara Moldovei şi Ţara Românească au existat secole alături, fără să se contopească ca state, nu şi ca cultură. Astăzi, procesele de integrare pan-europeană nu contribuie la unificarea suveranităţii acestor două state – România şi Republica Moldova, – asigurîndu-le existenţa fiecăruia în parte, ca state. Integrarea europeană, ca un proces al globalizării, contribuie, în primul rînd, la mistuirea, pînă la dispariţie, a suveranităţii tuturor statelor europene. Ele sînt constrînse să-şi cedeze independenţa în folosul centrelor de dictatură globalitară ai căror confraţi de duh sînt tocmai minoritarii „noştri”.