nedurak 06 мар 2011, 04:43
- Republica Moldova este cel mai sărac stat din Europa, având cel mai mic produs intern brut pe cap de locuitor şi cea mai mică speranţă de viaţă de pe continent – 68 de ani. Cea mai mare parte a unităţilor economice şi-a încetat activitatea. Ca urmare, circa un milion de oameni, în majoritate tineri, au fost nevoiţi să emigreze în căutarea unui loc de lucru. În ultimii zece ani, numărul locurilor de muncă în republică s-a redus cu peste 400 de mii, iar salariul majorităţii angajaţilor nu acoperă nici minimul de existenţă, nemaivorbind de coşul minim de consum, în timp ce preţurile tuturor mărfurilor şi serviciilor continuă să crească în ritm galopant.
- În agricultură este antrenată circa jumătate din populaţia aptă de muncă, în raport cu 5-7% în ţările dezvoltate, iar recolta la hectar este de 3-4 ori mai mică decât în ţările din Occident. Astfel, productivitatea muncii în agricultură este de aproximativ 50 de ori mai mică faţă de ţările occidentale, în consecinţă, majoritatea populaţiei rurale se află sub pragul absolut al sărăciei. O dată cu implementarea formelor progresiste de organizare în agricultură, va avea loc un exod masiv al populaţiei rurale (şi a celei care a mai rămas) în străinătate.
- În ultimii ani, în Republica Moldova mortalitatea depăşeşte cu mult natalitatea. Urmare a migraţiei în masă şi a scăderii natalităţii, se estimează reducerea numărului de elevi către anul 2010 cu 40 la sută. Dacă această tendinţă demografică se va menţine, se prognozează că peste 20-30 de ani aici vor rămâne doar 10-15% din numărul actual al locuitorilor. Astfel, este în mare pericol însăşi existenţa de mai departe a fiinţei umane în acest teritoriu.
- Instituţiile de învăţământ s-au transformat în SRL-uri care produc şomeri, întrucât absolvenţii acestora nu au nici o şansă de a se angaja în câmpul muncii. O situaţie similară constatăm şi în privinţa celorlalţi tineri, lipsiţi de posibilitatea de a-şi continua studiile. În consecinţă, circa 80-90 la sută din tineri doresc să emigreze.
- Starea căilor de comunicaţii şi a transporturilor, protecţia mediului, educaţia, ştiinţa şi cercetarea, asistenţa medicală şi socială, complexul energetic etc., etc., din lipsă de investiţii şi alocaţii, sunt la pământ.